Parohia “Sfântul Gheorghe şi Cuvioasa Eufrosina” din Cerdac are o istorie zbuciumată.
Înainte de 1904 în Cerdac, nu exista biserică. Credincioşii, în jur la 50 – 60 de familii, după cum ne spun evidenţele parohiale, mergeau la biserica “Sf. Ilie “ din Slănic sau la biserica “Sf.Treime “ din Gura Slănicului.” Mergeau rar – spune părintele Gheorghe Albu în istoricul parohiei, păstrat în manuscris la biserică – mai ales la sărbători mari. Duminica şi-o petreceau mai mult petrecând pe la cârciume şi făcând rele (erau 6 cârciume în sat, reamintim, la 60 familii).”
Anul 1904 este un an important pentru cerdăceni – este anul construirii bisericii de lemn din actualul cimitir. Vasile Enăsoiu din Slănic doreşte să fie ales primar şi promite la o adunare populară în Cerdac ridicarea unei biserici în cazul în care va fi ales. Dumnezeu ascultă rugăciunea cerdăcenilor în dorinţa lor de a avea biserică proprie şi Vasile Enăsoiu ajuns primar îşi ţine cuvântul: în ziua de Sfânta Maria Mare (15 august) 1904 biserica era ridicată. Exploatare a sentimentului religios sau credinţă curată? Nu se ştie! Cert este că apariţia bisericii, a adus un spor în cuminţenia oamenilor – cum spune acelaşi istoric al parohiei. Preot în 1904 era David Antimiu, un preot vrednic, care a ridicat şi casa parohială începută in 1904 şi terminată în 1910, distrusă în timpul primului război mondial. Cu hramul “Sf. Gheorghe”, biserica era mică, de lemn, acoperită cu şindrilă, văruită interior şi exterior având pictată numai catapeteasma. Odată cu biserica s-a ridicat şi o clopotniţă, separat, cu două clopote. În anul 1916 din pricina războiului locuitorii Cerdacului se văd nevoiţi să se refugieze prin localităţile apropiate, în special Bârsăneşti şi Gura Văii. Când oamenii se întorc, după război, îşi găsesc casele arse dar şi micuţa bisericuţă, lovită de un obuz în ajunul Crăciunului 1916. Au scăpat doar două icoane: “Sf. Gheorghe “ şi “Sf. Ilie”, foarte vechi – care icoane spune istoricul parohiei au fost refăcute sau mai bine zis “distruse”, pictându-se peste vechiul strat chipuri noi: pe una Sf. Gheorghe, pe alta Botezul Domnului. Viitorul poate va descoperii care dintre icoanele bisericii sunt cele menţionate şi dacă stratul nou de vopsea a însemnat distrugere sau protejare. În acelaşi timp a ars şi clopotniţa, refăcută în 1918 de Mihai V. Forcoş cu ajutorul credincioşilor. Timp de doi ani, între 1916 – 1918, clopotele de la Cerdac au chemat la rugăciune alţi credincioşi: pe cei din Mănăstirea Caşin, unde au fost evacuate după incendiu. Această clopotniţă a fost mult timp singura formă văzută a Bisericii nevăzute din sufletele oamenilor. În prejma ei, în aer liber, se slujea din când în când Sfânta Liturghie cu preoţi veniţi de la Schitul Măgura. Credincioşii au început iar a merge la Gura Slănicului, având în vedere că şi bisericuţa din Slănic a fost distrusă. În această perioadă un rol deosebit în păstrarea credinţei l-a avut Schitul Măgura care a fost locul unde credincioşii găseau alinare sufletelor încercate atât de greutăţi materiale, dar mai ales de pierderea celor dragi în război. În anul 1927 se construieşte noua biserică în Slănic Moldova prin râvna tânărului preot Clement Filimon care are iniţiativa construirii unei biserici şi în Cerdac. Puterile cerdăcenilor erau slabe, oameni puţini şi săraci. Părintele Clement arată la o predică în Slănic, situaţia grea a credincioşilor din Cerdac şi dorinţa acestora de a avea din nou biserică. Sămânţa acestui cuvânt a încolţit în sufletul unei femei din Bucureşti, Eufrosina Ştefănescu, care se oferă să ridice biserica.
La 25 septembrie 1931, de Cuvioasa Eufrosina s-a sfinţit locul şi încep lucrările pe un teren donat de Gheorghe Harapu şi Constantin Ionel. Cu munca oamenilor şi banii ctitorei, biserica este terminată în toamna anului 1932. Prea Sfinţitul Ilarion Băcăoanul, Vicarul Sfintei Episcopii Roman o sfinţeşte pe 8 noiembrie 1932 în prezenţa unui mare număr de preoţi, a ctitorei şi familiei acesteia: Maiorul Dr. Popescu Comet ginere şi fata Constanţa. “Cronica Romanului” a scris despre acest eveniment în mod deosebit: “după citirea Sfintei Evanghelii, a rostit o înălţătoare predică P. S. Arhiereu Ilarion, scoţând în evidenţă fapta creştinească săvârşită de Doamna Eufrosina Ştefănescu, prin care se reînvie tradiţia din trecut când domnitorii şi alţi evlavioşi creştini, ridicau locaşuri sfinte întru slava lui Dumnezeu.” Cu acest prilej P. S. Ilarion hotărăşte ca al doilea patron al bisericii, pe lângă Sf. Gheorghe moştenit de la vechea biserică, să fie Cuvioasa Eufrosina spre veşnica pomenire a ctitorei Eufrosina. Din anul 1932 biserica din Cerdac şi cea din Slănic vor forma o singură parohie fiind păstorită de unul sau doi preoţi. La 1 iunie 1999 se înfiinţează parohia “Sf. Gheorghe şi Cuvioasa Eufrosina”, cu gestiune separată şi preot paroh. Anul 1999 este şi anul reluării tradiţiei de a ţine al doilea hram – Cuvioasa Eufrosina (25 septembrie) tradiţie pierdută în perioada comunistă. Cu acest prilej se pomeneşte fapta ctitorei Eufrosina care este şi rămâne pildă pentru alţi ctitori de lăcaşuri sfinte, ştiut fiind faptul că Dumnezeu se foloseşte de oameni ca să lucreze în lume.
Sirul preotilor – Cerdac
Pr. Mircia Ilie, 1999-2004
Pr. Valentin Ilie, 2004-prezent
